INFO Kappa

Dependenta de Internet se manifesta si prin consultarea Wikipediei pentru orice tema tratata. M-a bucurat sa vad ca pentru “Experienta” a fost mult apreciata o zicala populara romaneasca care diferentiaza oamenii destepti de ceilalti prin capacitatea lor de a folosi experienta, chiar si a altora. Ceilalti sunt nevoiti- saracii- sa comita singuri toate greselile posibile ceea ce este imens de costisitor si riscant. Intrucat m-am format profesional intr-un mediu (industria chimica) in care domina “fatal errors” si nu poti sa-ti permiti luxul de a face greseli- (vezi IK 96, 97)- ma impresioneaza realismul si pragmatismul acestei observatii.Ma intreb daca educatia poate sa-i invete pe oameni cum sa foloseasca mai eficient experienta altora si cea proprie. Un raspuns pozitiv a aparut chiar saptamana asta – invatarea pe baza de probleme, vezi: www.udel.edu/pbl/ elevul/studentul invata acumuland experienta. Problema cheie aici e elaborarea problemelor care trebuie sa fie destul de interesante ca sa entuziasmeze, suficient de usoare ca sa fie rezolvabile, dar indeajuns de grele ca sa genereze cunostinte aplicabile la o clasa satisfacator de extinsa de probleme similare. O astfel de metoda poate fi elaborata in cativa ani – si necesita moduri de gandire avansate si un simt al realului.

Apropo de educatie- discutiile despre raportul comisiei prezidentiale: “Romania Educatiei, Romania Cercetarii”- despre care am scris in numarul trecut- continua, comisia se extinde. Mi-am oferit serviciile in acest sens scriind, clar si direct, la procetatean@presidency.ro. Ar fi o dovada ca suntem o adevarata democratie- daca as primi un raspuns, chiar daca ar fi un refuz. Nu provin din sistemul de educatie, dar cred ca experienta mea- distilata in idei, principii si metode ar putea fi de folos; si am lucrat multi ani in cercetare. Experienta dobandita cu Info Kappa imi permite sa diferentiez esentialul de nesemnificativ si realul de ‘wishful thinking” (trebuie sa vad la proz.com da ca s-a gasit o traducere neaosa pentru pacostea asta autoamagitoare).

Experienta dobandita de mine in general ma fereste de orice acces de optimism- am invatat sa astept cu rabdare si …cred ca va dati seama ca nu somez, rubrica de Cautare e bogata pentru un sezon de concedii.

Tot in acest sens, atunci cand am decis sa va scriu despre Experienta, am stiut ca nu voi avea la dispozitie nici o carte si nici un studiu savant; asa ca am decis sa vedem ce au zis fetele destepte si baietii cu cap bun, dealungul vremilor, despre acest subiect – si sa fac o taxonomie si o sinteza – pe cat este posibil, a ideilor lor.

Citatele sunt extraordinare, studierea lor este intradevar o experienta utila. M-am straduit mult- in timp ce caldura m-a chinuit incat eram mereu in cautare unui cazan de smoala topita cu care sa ma mai racoresc putin- dar tot experienta imi spune ca multi oameni nu sunt destul de familiarizati cu ele ca sa le folosesca asa cum ar putea- si nu stiu ce pierd. Sper ca marea Citatepedie a lui Lucian Velea va folosi odata toate citatele mele tematice – si ele vor fi puse acolo clasificate dupa idei, nu cronologic sau dupa autori.

Ce spun citatele:

• ca experienta este un lucru complex;
• ca experienta trebuie platita de foarte multe ori extrem de scump;
• ca oamenii au mari greutati in a folosi experienta proprie si -mai ales a altora;
• ca experienta personala, chinuita, obtinuta cu truda si cu pierderi este de folos mai ales celor care invata greu altfel, ceilalti au si alte mijloace de invatare la dispozitie
• ca totusi fara experienta personala, doar prin sinteza experientei altora, nu poti ajunge la intelepciune- adica la valori;
• ca trebuie sa castigi experienta mai ales in folosirea experientei, aici e cheia!

Aceste principii sunt adevarate pentru toate tipurile de experienta- adica cele fizice, mentale, emotionale, si spirituale, dupa cum le clasifica si Wikipedia.

Pe vremea copilariei mele, educatia se facea ceva mai simplu si psihologia nu se implica prea mult. Era la moda modelul britanic- dincolo de bine si de rau si chiar de razboi; se zicea ca a educa pe un om inseamna sa-l faci apt sa se descurce in orice situatie. Am o fixatie ireversibila pentru aceasta idee, si experienta mea, negativa si pozitiva, demonstreaza valabilitatea ei. Viata, ca si o oarecare ostilitate activa fata de situatia de frunza’n vant, te expune la multe situatii neasteptate, in care experienta ta din trecut nu iti este utila direct dar, atentie! poate sa-ti catalizeze procesul de rezolvare a problemei- adica sa te ajute sa schimbi situatia in avantajul tau sau, mai rau, sa te invete sa supravietuiesti in cadrul situatiei care e imposibil de schimbat.

Viata procedeaza deobicei asa cum a facut tatal meu: dupa cateva explicatii si demonstratii de inot, m-a aruncat in bazin (Ilsa Timisoara) si dupa ce am inghitit ceva apa am reusit sa ies la mal. Odata cu apa inghitita, am capatat o experienta valoroasa. Analogia este mult mai puternica decat pare, fiindca a te ineca- simbolizeaza foarte multe lucruri, intre care si resemnare, hiper-adaptare, dizolvare intelectuala si/sau morala si mediocritate.

As vrea sa mentionez aici un articol primit saptamana asta care vehiculeaza o idee buna. Daca vorbim despre experienta, despre experience, despre Erfahrung, despre tapasztalat si despre opyt- vorbim despre lucruri putin diferite-fiindca exista diferente culturale si de gandire intre limbile romana, engleza, germana, maghiara si rusa. De exemplu cantitatea de spirit practic si negativitatea celor 5 notiuni difera. Si asta pledeaza pentru afirmatia ca limbajul poate fi radacina prejudecatilor- cei poligloti sunt mai toleranti: www.theaustralian.news.com fiindca stiu sa gandeasca la fel cu ceilalti.

Exemplul Timisoarei copilariei mele- oras tetralingvistic si pentanational vorbeste pro; ce s-a intamplat in fosta Jugoslavie unde s-au exuit (genocidat) si oameni care vorbeau aceeasi limba si cei care vorbeau limbi diferite- nu stiu….

In viata reala, experienta devine know-how, stii ce sa faci, cand, cum, si stii la fel de bine ce nu ai voie sa faci. Sunt lucruri care nu pot fi invatate din carti, cursuri, conferinte ci numai cu ‘pune mana pe lopata’- fie ea si intelectuala

Ramai sa conduci singur o instalatie pe care nu o intelegi inca perfect- trebuie mort-copt (o expresie prea actuala in momentul in care scriu) sa te descurci si trebuie sa fii foarte atent, altfel o patesti. Inveti mai repede decat din explicatii.

Ajungi intr-un colectiv de munca nou, care poate nu te-a dorit si trebuie sa le demonstrezi ca desi nu stii multe din ce lor le este familiar, cunosti cate ceva care i-ar ajuta in problemele lor cronicizate. Inveti sa devii un furnizor de surprize placute, dar de multe ori ai de platit un pret mare.

Picat intr-o tara straina fara sa vorbesti perfect limba si sa cunosti obiceiurile si scara lor de valori ale bastinasilor, doar instinctul si experienta (si desigur o buna pregatire a vizitei) iti soptesc cum sa te porti, cum sa-i convingi pe respectivii ca nu esti un salbatec incult sau un comunist feroce.

Conferintele si cursurile – pot sa citesti mii de articole despre modul in care trebuiesc pregatite (am dat multe si eu prin revista noastra) dar pana cand nu ai fost singur in fata auditoriului si pana cand experienta nu ti-a sugerat- ce sa le spui si cum si cum sa intri in rezonanta cu ei – nu vei fi decat un generator rutinier de plictiseala, unul sau una din cei multi, nu starul conferintei sau profesorul-guru care doresti sa devii. Experienta decide.

In socialism/comunism – ce o fi fost ala, eram dezavantajat datorita indepartarii de la modelul standard de origine sanatoasa “tata miner, mama spalatoreasa” si am avut privilegii negative- deci o motivatie speciala pentru a acumula experienta suplimentara, pentru a invata. Nu sunt in masura sa judec ce as fi facut in conditii de egalitate de sanse, dar cred ca as fi ajuns mai ieftin insa, la aceleasi principii si la aceleasi modusuri – cogitandi, operandi si vivendi- curiozitatea mea a fost intotdeauna patimase. Dar lucrurile pe care le crezi foarte complicate sunt cu mult mai complicate decat crezi- o spun din experienta.

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa stiu cat mai mult si mi-am dezvoltat sistemul de informare. De cand exista Internetul, traiesc intr-o continua incantare informationala. Intr-o zi pot primi tot atata informatie cat venea inainte intr-o luna, asa ca am cumulat o experienta semnificativa in explorarea Marii Retele.

Am ajuns de mult la concluzia ca tot ce stiu, trebuie sa spun neaparat si altora- fiindca altfel stiu degeaba.

Si am constatat ca rezultatele pe care le-am obtinut – brevete, articole- se invechesc si se devalorizeaza; ceea ce ramane sunt ideile, principiile si metodele care au remanenta – adica tocmai ceea ce cere investitia cea mai mare de experienta.

Dar Chronos mi-e impotriva, voi pleca in curand si- ce ma fac cu toate experienta asta? Asta e problema mostenirii- care poate sa se piarda in uitare. In Info Kappa 235 am scris despre mostenire in sens global, ce fel de planetutza le lasam generatiilor viitoare- dar exista si problema mostenirii personale. Trei nepoti poarta o parte din genele mele si sper ca vor reusi sa le foloseasca pe cele bune. Dar ca si experienta, genele sunt greu de pus in valoare daca-s utile, si isi impun vointa daca-s daunatoare.

Si Info Kappa este o experienta (in sens de experiment de lunga durata- orice s-ar intampla de acum inainte) si o sursa de experienta. Vorbim despre teme diverse- ne straduim sa fie teme majore- experienta este una dintre acestea – dar nucleul revistei e format din metode. Metode de gandire in editoriale, metode de cautare in rubrica de miez.

Stiu din experienta ca exista o temperatura critica peste care creierul meu nu functioneaza si asta a fost depasita acum trei ore. Incerc totusi sa schitez macar o idee care sa contribuie la intelegerea experientei.

Iata, in maniera IK-istica:

Experienta este definibila ca totalitatea problemelor rezolvate de un om la care se adauga problemele pe care nu le-a putut rezolva dar stie de ce, si ce a invatat din toate astea…cu aplicabilitate la problemele viitoare.

Nevasta mea care e practica, zice ca poti invata ceva si din problemele pe care nu le-ai rezolvat si habar nu ai de ce, si experienta a 44 de ani de cand ne cunoastem, (ceea ce e o caruta de sare), imi spune ca ea are dreptate.

Si voua va este cald, dar daca tot ati nimerit peste e-revista asta care nu se asorteaza cu vacanta- de ce nu-mi scrieti despre problemele voastre, de ce nu ma ajutati sa invat si din experienta voastra?

Macar sa incerc…

Peter Gluck Editorial